Străin

Eu nu-s de-aici

din valea asta

o ploaie rece

m-a adus

și-un vânt

ce m-a luat pe sus

cu vuiet aspru

ca năpasta

trei ochi

de înger mă privesc

să nu m-abat

cumva

din cale

să-ndur blestemul părintesc

și viața-mi tristă

cu-ale sale

și nu mă mai priviți așa

ce dacă sunt străin

și trist

nu-i vina mea

că mai exist

că mai trăiesc

nu-i vina mea

Eu  voi pleca de-aici

curând

într-o lumină fără zare

sau jos, în beznă

așteptând

o imposibilă iertare

 aceeași  ploaie

mă va duce

în lutul rânced

de sub cruce…

Târziu

Când steaua

nu mai are

cui sclipi

și nici povestea

cui mai povesti

Atunci

să știi

că totu-i terminat

definitiv pierdut

și îngropat

sub zgura

nesfârșitelor tăceri

și nici furtuni

nici blânde primăveri

n-or mai veni

privirea să-ți râzgâie

vei fi o tristă, jalnică momâie

strivită

terciuită

sub regrete

Așa că, vezi,

trăiește azi, băiete,

inconștient și pur

ca un cristal

căci ori la bal

te duci

ori la spital…

Neam! Ne-am…?

Ce mai sictir de zile mari

în vremuri tulburi

de război

deja nu se găsesc zidari

nici de cei vechi

nici de cei noi

dărâmători

avem destui

nu mai avem nici loc

de ei

dar cărămizile haihui

nu se așează unde vrei

cirezi de bivoli

maneliști

se-nchiondoră, viclean spre tine

și nu prea ai un- să te-ascunzi

de-atâta rău

mascat în bine

nici frigul nu mai e ce-a fost

-o brumă iute trecătoare-

azi

când ți-e frig

cată-ți coșciug

de frigul ăsta nou

se moare

hai, nu te teme

lemn de cruci

de nu s-o mai găsi

nu-i bai

ți-or pune piatră-n locul lui

tu doar grăbește

să te duci.

O, neam de daci, biruitor

și cu trecut eroic tare

ai fost pe vremuri un popor

azi, că mai ești

e o-ntâmplare…

Periplu banal

Motto: …plouă cu stele-n Ursa Mare

și nu-i nicio justificare…

Dacă vrei să știi

Pământul ține cu noi

oriunde-ai porni

el vine cu tine

susul rămâne sus

și josul în jos

altfel n-ar avea nicio noimă

să călătorești

cu capul în jos la polul sud

așa că

pune-ți benzină

și pleacă

încotro vrei

dar, vorba cântecului

cînd dai de ecuator

pune frână de motor

acolo și trupul cel mai diafan

e mai greu

cu câteva fraze

rostite

nerostite

gândite

oricum.

În acest periplu n-ai voie să plângi

inutil să te sperii

dacă-ți arde cumva

de bocit

înjunghie-ți clipa

taie-ți elanul

Du-te sănătos

și-ntoarce-te la anul…

Încercare de text SF pe care nu l-am continuat din lipsa oricărei reacții de la cititori.

Cunoscătorii

(Partea întâi)

Răscolind, într-o după amiază ploioasă, prin podul casei mele de la țară, din localitatea natală, rămasă mie moștenire și refăcută, cum a dat Dumnezeu, din umilele mele fonduri financiare, am dat peste ceva unic, nemaivăzut și nemaiauzit, un fel de terfelog scris cu niște caractere care nu păreau nici chirilice, nici runice, nici cuneiforme, dacă se înțelege clar ce vreau să exprim. Dacă nu, asta e, cunoașterea, după cum veți vedea, nu e rezervată tuturor muritorilor, poate că nici tuturor celor numiți de noi ”zei”, dar asta e altă poveste, pe care am de gând să v-o spun mai încolo, când s-o mai așeza lumea și s-o termina și războiul din Ucraina, bunînțeles, cu condiția să nu izbucnească, din acest conflict stupid, armaghedonul, apocalipsa planetară sau războiul atomic. Dar, să ne întoarcem, vorba ciobanului Gheorghe, la oile noastre, că de digresiuni și de ocolișuri sunt în stare până și politicienii, care, așa cum știm, reprezintă cea mai lipsită de cunoaștere pătură socială, lor Creatorul Suprem rezervându-le alte ”calități”, cum ar fi viclenia, lăcomia, minciuna, tertipurile primitive, înșelăciunea etc.

Spuneam de un fel de terfelog bizar, pe care programul de traducere de pe laptopul meu de ultimă generație s-a chinuit zile bune să-l descifreze, băgându-mi în oase teama față de cuantumul imprevizibil al următoarei mele facturi la curent. Tocmai când părea că operațiunea n-are niciun fel de șansă de a se termina în acest secol, ecranul s-a luminat dintr-odată, un clopoțel vesel a sunat să mă anunțe sfârșitul victorios al eforturilor binare, iar pe două coloane au apărut afișate versiunea originală în stânga și traducerea (impecabilă, după umila mea părere!) a textului, în dreapta. Mă grăbesc să vă fac cunoscută această reușită, chiar dacă mulți dintre voi nu veți înțelege, alții, mai plictisiți sau doar dezinteresați, veți ignora iar marea majoritate mă veți înjura de mamă, în dulcele stil clasic românesc, după cum vă știu. Dar nu pentru aceștia mă strofoc eu, ci pentru cei dotați din naștere cu un IQ corespunzător și cu o doză de curiozitate la purtător, singura în stare să provoace progresul, și așa precar, al omenirii. Iată:

Raportulu mieu

(Titlu. Nu se știe de ce autorul acestui text folosește termeni atât de arhaici, probabil e vorba de o tradiție sau ceva asemănător)

….Onorate Cunoscător General, eu, Kollan, cunoscător de nivel III, din casta Planetarilor, care am avut nesperata cinste de a primi, direct de la tine, ultima mea misiune, anume cunoașterea extinsă și nelimitată a Lumii Albastre, o planetă amărâtă aflată la dracu-n praznic (calculatorul s-a străduit, după cum se vede, pe cât posibil, să utilizeze expresii familiare nouă, deși acești ”cunoscători” nu cred că se exprimă în mod curent în halul acesta, mai ales față de un superior. Nota autorului.) într-o aglomerare cosmică periferică, pe care locuitorii Lumii Albastre o numesc, ei știu de ce, Calea Lactee, planetă populată de o diversitate de ființe. De fapt, ca să mă exprim mai apropiat de preceptele generale ale cunoașterii, există, în principal, două regnuri, cel vegetal, alcătuit dintr-o vastă varietate de ființe aparent imobile, lipsite de posibilitatea deplasării în spațiu, și cel animal, la fel de divers, dar care are în vârful piramidei trofice niște ființe destul de curioase, dacă e să mă raportez la ceea ce cunosc eu despre univers. Aceste primate lipsite de blană, în aparență, care se numesc unii pe alții ”oameni”au atins, după umila mea părere, nivelul al zecelea, cel mai de jos, al cunoașterii, deoarece au ajuns să manevreze acceptabil materia, destul de grosier dar eficient, reușind să încropească chiar un fel rudimentar de organizare socială precară, tulburată, adesea, de conflicte sângeroase atât de atroce încît, inițial, eram tentat să nu le acord nici calificativul de mai sus, acela de cunoaștere de nivel zece. Am cunoscut, mai apoi, că din rândul lor se ”nasc” (aici s-ar cuveni o paranteză largă despre metodele și procedeele de înmulțire de pe această planetă cu adevărat interesantă!) indivizi surprinzător de dotați cu abilități de cunoscători, al căror GGC (grad general de cunoaștere, nota mea) sare de nivelul doi, pemițându-le, în mod cu totul surprinzător, descifrarea unor cunoștințe despre Univers și Materie, precum și lansarea unor ipoteze îndrăznețe despre structura fizică (cum o numesc ei!) a cosmosului. Inși ca Newton, Keppler, Tesla sau Einstein, ca să nu enumăr decât pe câțiva dintre ei, au reușit, numai prin mijloace proprii, spargerea Barierei Cunoașterii, emițând teorii, supoziții sau chiar adevăruri generale destul de apropiate de ceea ce numim noi ”cunoaștere”. Nu există însă niciun pericol ca aceste ființe bizare să pună cumva în dificultate Planul Universal, emis cu supremă înțelepciune de însuși Cunoscătorul Suprem, fie el în veci netulburat în cunoaștere! Iar asta din mai multe motive, pe care voi încerca să le rezum, pe cât posibil, în folosul cunoașterii universale.

Întâi fiindcă nu am detectat nicio preocupare generală de cultivare sau înmulțire a acestor cazuri izolate de GGC ieșit din comun, cei mai mulți nefiind sprijiniți în niciun fel de societatea lor, cu adevărat primitivă. Spun asta deoarece locuitorii acestei lumi sunt divizați pe criterii de apartenență la anumite categorii, cum ar fi rasă, neam(!?),( Când și dacă Unicitatea Ta va dori, îi voi face cunoscute sensurile acestor noțiuni, deși mă îndoiesc de utilitatea unui asemenea demers) fiind chiar izolați în materie de comunicare, ei utilizând ceea ce ei numesc ”limbi” diferite! Ca să poată comunica reușitele lor precare în cunoaștere, au nevoie de ceea ce se numește ”traducători”, inși care reușesc să stăpânească două sau mai multe dialecte locale, fapt care le permite să îi ajute pe comunicatori să se înțeleagă între ei. Dintre toate aceste medii de comunicare, cel mai adesea utilizat este cel numit ”limba engleză”, care are și oarecari șanse de a deveni, într-un viitor confortabil de îndepărtat, mediu universal de comunicare pentru toată planeta, deși apreciez că acest lucru nu va fi posibil decât în câțiva eoni mai în viitor.

Apoi, fiindcă aceste ființe bizare sunt mânate de animalitatea cea mai elementară, între diversele ”națiuni” izbucnind, periodic, conflicte sângeroase, generate de motive inexplicabile, chiar și pentru un cunoscător de rangul meu. Aceste conflagrații sunt urmate totdeauna de distrugeri și hecatombe de victime, istoria acestei planete fiind marcată de multe asemenea evenimente. Mai grav este că, în aceste scopuri distructive, se asociază națiuni distanțate între ele, atât din punct de vedere geografic, cât și socio-politic, în general, rezultând așa numitele ”blocuri militare”, realizate după criterii care până acum nu s-au lăsat evidențiate. Estimez că, nu după mult timp, planeta va fi distrusă în totalitate iar viața, așa cum se găsește ea acolo, va dispărea, totul depinzând de nivelul de stăpânire al manipulării materiei, pentru care ființele numite oameni dovedesc o apetență ridicată. In loc să beneficieze de posibilitățile nemăsurate ale energiilor intra-atomice și intra-nucleare, acești troglodiți preferă, după cum am putut cunoaște la scurt timp de la sosirea mea printre ei, utilizarea energiilor respective în scopuri războinice, deliberat nocive și extrem de distrugătoare.

În fine, dar nu în ultimul rând, este de menționat un lucru surprinzător, anume acela că rezultatele beneficiilor cunoașterii, bunurile și facilitățile decurgând din cunoaștere, nu sunt utilizate în mod egal de locuitorii Planetei Albastre, între ei fiind stabilite diferențieri stranii, bazate pe cantitatea de ceea ce ei numesc ”bani”, un fel de simbol al valorii, reprezentat de bucăți mici de hârtie sau metal, orice însușire de bun material sau cultural, chiar, fiind condiționată de deținerea așa- zișilor bani. Cine nu-i are, nu poate obține, cum ar fi firesc, niciun beneficiu material sau cultural- artistic. Mai mult, chiar, ierarhia indivizilor din simulacrul lor de organizare socială depinde de cantitatea de bani deținută, nu de GGC, așa cum m-aș fi așteptat.

Locuitorii Planetei Albastre mai au multe alte ciudățenii, greu de acceptat pentru un cunoscător, fie el din oricare castă, oricare i-ar fi GGC-ul. Activitățile societății oamenilor par să fie subordonate unei pături sociale distincte, așa numiții ”politicieni”, ființe duplicitare, cu un pronunțat caracter al asocierii în grupuri privilegiate, care se disting prin ușurința cu care înșeală, mistifică realități evidente, atrag pentru ei și grupul lor beneficii nemeritate și fac, culmea indecenței, așa numitele ”legi”, seturi de norme care trebuie aplicate tuturor celorlalți, dar care pe ei nu-i privesc, indiferent care le-ar fi faptele. Din câte am putut cunoaște, toate relele evidente ale societății oamenilor par să deriveatât din existența politicienilor, cât și din cea a banilor. Apreciez că, fără aceste elemente, nimeni nu ar mai fi tentat să încerce însușirea a ceva pe nemerit, iar o sumedenie de eforturi, consumate pentru stăvilirea atâtor rele sociale de care este plină viața oamenilor, ar deveni inutile. Furturile, crimele, dependența de anumite substanțe chimice, ar dispărea și, odată cu ele, poliția, justiția și alte organe de represiune inventate de ei pentru stăvilirea racilelor sociale nu și-ar mai găsi rostul.

Trebuie, în final, onorate Cunoscător General, să îți fac cunoscut un fapt la fel de bizar ca și cele de mai sus. Oamenii, aceste stranii ființe cu GGC-uri atât de scăzute, au reușit, ei știu cum, să ”dibuie” cumva, existența noastră! Nu, habar nu au de adevărata noastră natură, evident, dar prin procedee care deocamdată îmi scapă, au intuit că undeva, în universul care-i înconjoară, există entități de care trebuie să se teamă. Astfel, indiferent de locul de pe planetă unde trăiesc, oamenii cred. Fiecare într-o entitate diferită dar, în esență, e vorba de același lucru: ființe superioare, cu chipul și asemănarea oamenilor, dar cu puteri supra-omenești. Chiar dacă numele subiecților credinței lor sunt diferite, iar modalitățile amuzante în care li se aduc onoruri, rugăciuni sau ofrande, sunt extrem de diverse, putem spune că se tem de ceea ce ei numesc Dumnezeu, Buda, Allah, aceeași entitate venerată diferit de diversele culturi, dar, în fond, aceeași persoană divină. Mai mult, au fost în stare, ei știu cum, să imagineze adevărate ierarhii în rândul a ceea ce ei numesc ”îngeri” sau ”demoni” și își localizează destinația către care se vor îndrepta după moarte imaginând ”raiul” și ”iadul”, noțiuni pe care, dat fiind scopul acestui raport, nu are rost să le aprofundez. Voi putea, desigur, în măsura în care aceste nimicuri te interesează, să detaliez la timpul cuvenit.

În concluzie, apreciez că locul numit de noi Planeta Albastră și locuitorii ei, oamenii, nu prezintă niciun fel de pericol pentru Planul Universal, așa cum s-a insinuat. Prin tot ceea ce fac, oamenii contribuie – și vor contribui și pe viitor- la propria lor distrugere și sunt departe de a trece de pragul al zecelea de cunoaștere, pe care am îndrăznit, onorate Cunoscător General, să li-l atribui.

Drept pentru care înaintez cunoașterii tale acest raport.

Glorie veșnică universalei cunoașteri!

Semnat, Kollan, cunoscător de nivel trei, din casta Planetarilor.

Frig

ce frig a-nceput

să ne fie, iubito!

largi cețuri din cer

cu frig ne-mpresoară

e frig dimineața

e frig

înspre seară

și nu știu cuvinte

să sperie ceața

Prin văi

și pe dealuri

cutreieră umbre

de șoapte acide

ce ard și rănesc

E ora când vin

doar cuvintele sumbre

zadarnic îți spun

cât de mult te iubesc

adun ceva vreascuri

pe focul din inimi

spre zilele verii

zadarnic privesc

mă mistuie, aprig

potopul durerii

căci gheața din suflet

nu pot

s-o topesc

Hai, vino, sub plapuma dragostei, vie

cumva, de folos, s-ar putea

să ne fie…

Frig

ce frig a-nceput

să ne fie, iubito!

largi cețuri din cer

cu frig ne-mpresoară

e frig dimineața

e frig

înspre seară

și nu știu cuvinte

să sperie ceața

Prin văi

și pe dealuri

cutreieră umbre

de șoapte acide

ce ard și rănesc

E ora când vin

doar cuvintele sumbre

zadarnic îți spun

cât de mult te iubesc

adun ceva vreascuri

pe focul din inimi

spre zilele verii

zadarnic privesc

mă mistuie, aprig

potopul durerii

căci gheața din suflet

nu pot

s-o topesc

Hai, vino, sub plapuma dragostei, vie

cumva, de folos, s-ar putea

să ne fie…

Ukraina

…de veacuri

 iubirăm străinii

 mai mult ca pe fratii de sânge

 iubirăm și ursul nemernic

 ce azi vrea

 în brațe-a ne strânge.

Le-am da si nevasta pomană,

 s-o ia și să-i facă ce vor,

 c-așa-i tot românul

 prieten

și sclav preasupus

 tuturor.

Prin veacuri trecură

 de-a valma

 prin storiștea noastră

 păgâni

 și-au stat, și-au mâncat din grăunța

 prășită din greu de români.

 Nu zic, pe-ăl de plânge-l alină,

dă-i apă

 și dă-i să mănânce

 dar vezi,

din merindea-ti puțină,

 hrănește-ti întâi

 pe-ăi de-un sânge.

 Că nimeni din cei ce-ți călcară

 amarnic

 hotarul prin vreme

nu-ti este vreodată prieten,

necum la ospăț

să te cheme…

Toamnă începând

Eu astăzi te rog

prietene vânt

nu-mi du amintirea

dincolo de cânt

nici frunza

căzută

troian

nu mi-o face

ci trage-mi aleanul

un pic

mai încoace

Adună-mi în piept

răsuflarea puțină

și lasă

să intre

un pic de lumină

în ochiul noptatic

amar

și pustiu

mi-e poftă să cânt

dar mi-e lene să fiu.

Tempi passati

…am fost si eu

odată

fericit

când nu-mi păsa

de sunt

ori nu-s

iubit

când nu-mi păsa

că soarele apune

ca să răsară

mai fierbinte

mîine

că plouă mult

că lumea e nebună

că trece-o săptămână

ca o lună

și că sărutul ei e fals

și doare

că-n jurul meu

se suferă,

se moare,

se piere, din motive idioate

că unii pot

că altul nu mai poate

să ducă jugul greu

care-l apasă

mi se părea

că viața e frumoasă

sau nu contează

cât ar fi de grea

și tinerețe

asta

se numea.

Azi totul e mai greu

toate contează

totul mă doare

mă interesează

îmi pasă

sufăr

urlu de tristețe

vezi?

asta se numește

bătrânețe… Grăjdana, 1 septembrie 2022