Când steaua
nu mai are
cui sclipi
și nici povestea
cui mai povesti
Atunci
să știi
că totu-i terminat
definitiv pierdut
și îngropat
sub zgura
nesfârșitelor tăceri
și nici furtuni
nici blânde primăveri
n-or mai veni
privirea să-ți râzgâie
vei fi o tristă, jalnică momâie
strivită
terciuită
sub regrete
Așa că, vezi,
trăiește azi, băiete,
inconștient și pur
ca un cristal
căci ori la bal
te duci
ori la spital…
Lasă un comentariu