58 de kartoane, fara operatii, numai ghinioane
Pentru ca guvernoiu a avut grija sa ne micsoreze peste tot, fara deosebire, am ramas fara net acasa, din considerente de economie. Asa ca sunt nevoit sa postez azi ceea ce trebuia postat maine. De ce? De-aia, ca as fi vrut sa va spun ce a fost pe 2 octombrie in urma cu multe decenii: mama, in loc de alta treaba, a cedat unor insistente, presupun ca ale tatii si asa au decurs, din acest gest inconstient al ei, o serie de catastrofe dintre care eu sunt cea mai paguboasa. M-am nascut dupa aproximativ noua luni de la inconstienta cedare. Impardonabila si iresponsabila, din motive pe care nu mai e nevoie sa vi le explic: multi ati simtit adesea nevoia sa va exprimati dezaprobarea, unii dorindu-ma inapoi, acolo, daca intelegeti ce vreau sa zic. Altii, injurandu-ma de mama in altfe feluri, dorindu-i adica mamei lucruri absolut interesante, uita ca mama mea e moarta. Celor care m-ar vrea si pe mine rezolvat sunt nevoit sa le comunic sa-si amane bucuria pentru altadata: acum doua saptamani am cazut din nuc, de la trei metri si jumatate si sunt inca aici. Asadar, greu de ucis 3, daca n-or fi scos aia altele intre timp. Nu va mai fortati degeaba, iubiti betivi, vine oricum sfarsitul lumii. Celor carora acest text li se pare un fel de lamentatie manelistica gen “da-le Doamne la dusmani…etc” le recomand sa se abtina. N-au ei fire de par in cap cata carne mi-au bagat care mai de care in frigider fara sa-i rog io. Aveti-va ca fratii si nu uitati, cine se scoala de dimineata, cade singur in ea!
Kosta Vianu 