motto: „v-a fost vreodata dor de ce n-a fost, de ce putea să aibă chiar un rost dar n-a avut și azi e prea târziu să-mi amintesc, să pot, să vreau, să stiu?”
Velerim, Velerim,
eu nici azi n-am uitat
pe uliţa strâmbă din satul ciudat
Velerim, Velerim,
ce mai coarde ciupeam
şi, Doamne, ce muzici bizare scoteam!
Duminici de tablă, vopsite cu var
Treceau, câte două, pe tristul trotuar
Şi bule de aer uscate şi reci
Ieşeau, cu duiumul, din apele seci.
Azi, toate aceste batiste de mult
s-au dus de la noi, într-un mare tumult
şi numai vaporul pătrat şi obtuz
işi flutură vela, la mine-n auz.
Velerim, Velerim,
tu de ce nu mai ştii,
pe uliţa veche, spre mine să vii,
cu aceeaşi batistă, pătrată şi rea,
să smulgi iar un urlet din inima mea?
Velerim, Velerim,
Ce grea noapte mă fură
Şi-mi pune batista urâtă pe gură!
Şi nici un vapor nu mai trece, să-i cânt
Cum flutură vela, umflată de vânt…
Almavir, Arşahir,
ce ţinuturi de vis,
în care-am minţit, am furat şi-am ucis,
în care batiste şi vele în vânt
puneau, între mare şi mine, pământ!
Velerim, Velerim,
Mai aştept şi acum
s-apari, ca o nimfă, din valuri
de fum.
Drapată, ca-n velele unui vapor,
Să-mi sfâşii privirea uscată de dor…
Duminici de tablă, spoite cu var
trec şi-azi, câte două, pe tristul trotuar
Şi bule de aer uscate şi reci
ies iar, cu duiumul,
doar tu
nu mai treci…
Kosta Vianu 