Lumini de toamnă

Lumini de toamnă
(fiicei mele)

Să nu mă mai aştepţi,
Mă cheam-o doamnă
Într-un castel de brume şi mangal
Cu aerul fatidic şi fatal
Al plopilor încremeniţi în toamnă

Cărări de flori firave m-or petrece
Cu pale amintiri din veri trecute
Pe când puterea iernii îşi ascute
Tăişul spadei, luminos de rece

Tu să nu plângi, iubito,
Când, din hău,
Ecoul ţi-o aduce trista veste
Mai sunt culori, şi dragoste mai este,
Nu se termin-acum poemul tău
Mai bine, din fuioare de lumină
Amestecate trist în ochii tăi
Fă-mi punte peste umedele văi
Spre fruntea ta curată şi senină

Aşa voi fi, şi voi veni aşa
Ca un sărut suav, pe fruntea ta…

Read Full Post »

Zadarnic

Se făcea că-mi înfloreşte
Floarea cerului pe deşte
Picur lin
Ca un soare levantin
Se făcea că-n vis pluteam
Boabă mică de tămâie
În lumina amăruie
De haram
În zadarnică urnire
Firea grea şi pământie
Supt cereasca, grea tipsie
mi-o căzneam

îngerul, ce-n darn se zbate
drumul bun
să mi-l arate
mă mai rabdă
mă mai poate
aştepta
numai firea mea lumească
iarba cerului s-o pască
n-ar putea.

Read Full Post »

Foneme

Foneme

 ninge indubitabil cu foneme

şi eu zac

 precum motanul Marc în buruieni

 după o noapte sensibilă

doldora de acoperişe fierbinţi

doar un ochi de geam la mansardă

 clipind inutil a pustiu

 mă face să plâng sub deliciul tăioaselor tale priviri

 mai plouă-mă cu o bere, superbo

 taie-mi respiraţia cu genele lungi

 e aşa de fierbinte senzaţia

 stai

nu te grăbi s-o alungi…

Read Full Post »

Nostalgii cu duminici si vele

motto: „v-a fost vreodata dor de ce n-a fost, de ce putea să aibă chiar un rost dar n-a avut și azi e prea târziu să-mi amintesc, să pot, să vreau, să stiu?”

Velerim, Velerim,
eu nici azi n-am uitat
pe uliţa strâmbă din satul ciudat
Velerim, Velerim,
ce mai coarde ciupeam
şi, Doamne, ce muzici bizare scoteam!

Duminici de tablă, vopsite cu var
Treceau, câte două, pe tristul trotuar
Şi bule de aer uscate şi reci
Ieşeau, cu duiumul, din apele seci.

Azi, toate aceste batiste de mult
s-au dus de la noi, într-un mare tumult
şi numai vaporul pătrat şi obtuz
işi flutură vela, la mine-n auz.

Velerim, Velerim,
tu de ce nu mai ştii,
pe uliţa veche, spre mine să vii,
cu aceeaşi batistă, pătrată şi rea,
să smulgi iar un urlet din inima mea?

Velerim, Velerim,
Ce grea noapte mă fură
Şi-mi pune batista urâtă pe gură!
Şi nici un vapor nu mai trece, să-i cânt
Cum flutură vela, umflată de vânt…

Almavir, Arşahir,
ce ţinuturi de vis,
în care-am minţit, am furat şi-am ucis,
în care batiste şi vele în vânt
puneau, între mare şi mine, pământ!

Velerim, Velerim,
Mai aştept şi acum
s-apari, ca o nimfă, din valuri
de fum.
Drapată, ca-n velele unui vapor,
Să-mi sfâşii privirea uscată de dor…

Duminici de tablă, spoite cu var
trec şi-azi, câte două, pe tristul trotuar
Şi bule de aer uscate şi reci
ies iar, cu duiumul,
doar tu
nu mai treci…

Read Full Post »